Jurnal de vară la iarbă verde: De ce grătarul cu carne de porc e „sport” național

Pentru români, grătarul nu este doar o simplă tehnică de a găti, ci o veritabilă instituție, un liant social și o sărbătoare în sine. Nimic nu se compară cu o bucată sănătoasă de carne bine rumenită pe jar. Indiferent că vorbim despre o duminică oarecare de vară sau de o minivacanță, fumul de grătar are darul de a ne aduna pe toți laolaltă. Aici, la Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR), știm că în centrul acestui ritual stă mereu carnea de porc românească, cu un gust plin și savuros, provenită de la un „Porc românesc bine crescut”.

Ce simbolizează grătarul pentru noi?

Dacă vrem să înțelegem de ce iubim atât de mult aceste momente, regretatul maestru al gastronomiei, Radu Anton Roman, a descris perfect fenomenul. El spunea că grătarul este „exorcizant, enorm, festiv, exotic”. Mai mult decât atât, prin acest ritual de ieșire la aer, românul „își regăsește o vână primitivă (nu prea profundă!)” stând în fum și bucurându-se din plin de „simplitatea grosolană a mâncatului fără etichetă!”. Grătarul ne eliberează de stresul și de regulile stricte ale orașului. Oamenii stau pe lângă foc, întorc carnea, glumesc și dezbat care este cel mai bun moment în care friptura trebuie luată de pe jar.

Care sunt locurile noastre de grătar?

De mii de ani, de când am domesticit focul, carnea friptă i-a strâns pe oameni la povești. În zilele noastre, grătarul se practică în fundul grădinii, în poiană, în curtea propriei case, la marginea șoselei sau, unde se mai poate, pe balcon. Bineînțeles, civilizația și respectul pentru natură ne învață azi să fim precauți: focul viu se face doar în spațiile special amenajate, prevăzute cu vetre de foc și coșuri de gunoi (în București, de exemplu, în parcuri precum Morarilor, Lunca Florilor sau Sfântul Pantelimon) ori în confortul curții personale, unde te poți bucura de soare fără teama unor amenzi nedorite.

Carnea de porc, regina absolută a grătarului românesc

Când vine vorba de jăratic, porcul este, indiscutabil, regele meselor noastre. Datele arată că un român mănâncă, în medie, peste 38 de kilograme de carne de porc pe an. La grătar, ceafa de porc câștigă detașat – este acea tăietură ușor mai grăsuță a cărei grăsime se topește lent pe foc, frăgezind bucata și oferindu-i un gust inconfundabil, dulceag și plin.

Pe lângă ceafă, preferințele noastre se duc repede și către pieptul de porc, pulpă, coaste și mușchiuleț. Fiecare maestru de ceremonii are secretul lui: unii preferă să stropească bucățile cu bere, vin alb ori zeamă de usturoi direct pe foc, în timp ce alții tăvălesc carnea printr-un strat generos de condimente înainte să atingă gratiile încinse.